Pasajul descrie o scenă intimă și intensă între doi îndrăgostiți, Georgia și Olaf. Relația lor este marcată de o pasiune puternică și de dorința de a depăși barierele impuse de trecutul traumatic al Georgiei. Olaf încearcă să o elibereze din închisoarea propriilor traume, invitând-o să se conecteze cu corpul și cu dorințele sale cele mai profunde. Printr-o îmbinare a tandreței și a pasiunii, el o ajută să-și exploreze sexualitatea și să se deschidă către o nouă formă de iubire, una care să îi ofere vindecare și eliberare.

În iubire trebuie să fii liber,

da... ești marea mea luptă cu fantomele trecutului istoric pe care-l detest prin ceea ce a produs în oameni, dar te avertizez... unde greșești ușor... așteaptă-te cu ce este mai rău, de acum e-n jos... și știu de ce nu renunți? Pentru că ești o victimă a acelui regim obtuz, restricționar, care ți-a spălat creierul, sufletul și trăirile autentice.

Toată revolta din cuvinte s-a revărsat pe mine asemenea unei ploi reci de toamnă... iar eu trăgeam în continuare cearșaf­ul la piept, dar Olaf a zâmbit și cu o mișcare bruscă l-a aruncat pe podea, apoi m-a ridicat și m-a dus în fața unei oglinzi. Ca să mă apăr de imaginea mea, a noastră... am închis ochii, dar Olaf n-a renunțat:

Uită-te, Georgia, în fața ta o oglindă... dacă ai curaj să accepți lupta cu tine acceptă-ți imaginea asta... e a ta... ce nu în- țelegi... ce dracu vreau eu?... o imagine? Nu, Georgia, eu mă simt încărcat de dorințe care vin din tot ce ești tu... din tot ce vine din mintea ta, din sufletul tău, din gesturile tale, din vorbele tale. Eu vreau să mă conectez cu tine în spațiu și timp, dar te vreau și carnal... e cumva o crimă? Dacă e o crimă, ai găsit criminalul.

M-a tras spre mijlocul patului și a reînceput să-mi atingă fiecare linie a corpului, bucurându-se de vibrația simțurilor din mine, care aproape că urlau dorința.

Olaf mă atingea cu tandrețe, nu se grăbea, analiza, savura spasmul fiecărui mușchi, atingea cu limba zone care-l atrăgeau pe corpul meu și fiecare gest al lui făcea din mine un rug de dorințe care mă dominau haotic.

Momentul acela de contopire a fost ca o explozie, aproape că vizualizam o flacără, eram în acelasi timp o avalanșă de trăiri, trupurile noastre se contorsionau, lovite de intensitatea actului de dragoste, fuseserăm două trupuri, acum parcă ne diluam într-un singur trup cu o nouă identitate de lumină și iubire.